Prajitura cu morcovi

In weekend-ul asta am facut o prajitura care mie mi s-a parut grozava, si colocatarilor de asemenea. Nu e prima data cand dau cu ochii de retete de prajituri cu morcovi, dar pana acum prima reactie era de cah, cum sa mananc prajitura cu MORCOV? Desi e o tampenie gandirea asta, pentru ca morcovul e dulce. Intr-un final, am dat de o reteta in care autoarea promitea ca nu se va simti morcovul :). Am urmat instructiunile de acolo aproape intocmai, si rezultatul a fost dulce-acrisor, o minunatie.

Ingrediente

pentru blat

• 150 g unt topit
• 3 oua batute usor
• 2 morcovi foarte mari
• 2-3 mere dulci si aromate (deci nu din alea galbene, Golden, care sunt cam seci, dupa parerea mea)
• 1 lingurita scortisoara (reteta zice 2, cat am pus si eu, dar prajitura iese prea aromata si nu se mai simte aroma fructelor si… a legumelor)
• 1 lingurita rasa ghimbir macinat
• 200 g zahar brun nerafinat (reteta mentioneaza soft dark brown sugar, de care se intampla sa am acasa, pentru ca l-am cumparat de la un magazin englezesc. Insa in rest ma indoiesc ca se gaseste asa ceva. Eu personal nu am vazut nicaieri si pana vineri nici nu stiam cum arata. E maro inchis si are consistenta nisipului ud. Dar se poate inlocui cu succes cu zaharul brun, care e important pentru a da culoare prajiturii)
• 180 g faina
• 3 lingurite praf de copt (eu am pus doar una pentru ca aveam self raising flour. In mod normal nu trebuia sa pun pun deloc, insa cum era prima data cand foloseam asa ceva, nu am fost sigura, asa ca am pus si putin praf de copt. Dar aici zice ca nu trebuie. )

pentru glazura

• 300 – 350 g crema de branza (Philadelphia sau Exquisa), in functie de cat se vrea de gros stratul de glazura
• sucul si coaja de la 2 lamai verzi
• 50 g zahar pudra

Mod de preparare

Se incinge cuptorul la 180 / treapta 2.

Merele si morcovii se curata de coaja si se rad. Eu i-am ras in robot, pentru ca dureaza mai putin si evit sa imi rad degetele, cum am tot facut-o de atatea ori. Profit de aceasta ocazie  sa (imi) spun ce scula pretioasa e un robot de bucatarie, pentru ca se economiseste o gramada de timp. Totul e gata in cateva zeci de secunde, operatiunea nu implica alte vase murdare in afara robotului propriu-zis si nici nu risti sa mananci ceva cu sange sau unghii. Eu am tot evitat sa il folosesc, mai mult de lene sa il asamblez, desi dureaza 5 secunde sa ii montez accesoriul pentru ras. Si probabil ca aveam si ideea aceea prosteasca, mostenita de la mama, ca e mai bun facut de mana ta. (maica-mea refuza si acum sa foloseasca mixerul, insistand ca e mai bine cu telul.) Nu e adevarat! Robotul taie uniform si repede, si taie tot.

Intr-un vas destul de mare se amesteca zaharul cu untul topit. Se freaca fie cu mixerul, fie cu o lingura de lemn, pana cand zaharul s-a dizolvat si rezultatul e un fel de pasta. Se incorporeaza ouale si se freaca in continuare, pana cand compozitia devine pufoasa. Se adauga faina in care s-au pus condimentele si praful de copt, apoi merele si morcovii. Se amesteca bine.

Eu am folosit o tava rotunda cu fundul detasabil, pe care am uns-o cu unt si apoi am tapetat-o cu hartie de copt. Pe fund am presarat niste faina de malai ca sa absoarba umezeala, apoi am turnat compozitia, am netezit bine si am bagat la cuptor.

Se lasa la cuptor circa 1 ora si un sfert, chiar 1 ora si jumatate. Cand scobitoarea iese uscata, se cheama ca e gata.

Se muta pe un platou (cu hartie cu tot, si se decupeaza de jur imprejur, ca sa nu se vada – asta pentru cine are rabdare) si se lasa sa se raceasca putin. Intre timp se prepara glazura.

Lamaile se spala bine de tot, se rad si apoi se storc. Se amesteca branza cu zaharul pudra, sucul de lamaie si 3/4 din coaja rasa. Se intinde uniform peste prajitura, apoi se presara restul de coaja rasa.

Cine ara rabdare, asteapta pana se raceste complet. Cine nu, poate sa o manance calduta. Mie mi-a placut pentru ca e acrisoara si aromata, si merge bine cu ceai. Se pastreaza la frigider cam o zi, dupa care glazura incepe sa arate urat si blatul se intareste.