Prima mea Amélie Nothomb

   Titlu:  Robert des noms propres

   Autor: Amélie Nothomb

   Editura: Albin Michel

   Nr pagini: 190

   Părerea mea: 3/5

 

 

As fi putut sa onorez tara in care stau si sa citesc ceva de Nothomb mai devreme. Poate ma scot cu faptul ca am vazut-o de doua ori in persoana la targul de carte. Nu stiu de ce nu am cumparat niciodata nimic de ea. Cred ca m-au speriat cozile de la targuri unde se ingramadeau toti sa ii ceara autograf . Ca s-o spun pe aia dreapta, nici cartea asta nu am cumparat-o, ci am primit-o de ziua mea de la o prietena care e mare fana Nothomb si imi tot povesteste de ea de vreo doi ani. Si pentru ca a parut asa incantata, am zis s-o citesc in sfarsit.

Nu are nici o sansa sa ajunga pe lista cu scriitorii mei preferati, dar e simpatica. Poate ar trebui sa mai citesc si altceva ca sa ma edific. Cartea de fata e usor ciudata si fusesem pornita sa spun ca nu mi-a placut, dar apoi am citit putin pe net si am aflat de unde s-a inspirat in scrierea ei, si a mai castigat niste puncte. Se pare ca e o biografie (foarte) romantata a canteretei Robert, despre care nu stiam nimic. 

Personajul principal e Plectrude, care se naste in circumstante tragice si a carei viata va fi marcat de violenta de toate felurile. Mama ei il ucide pe tatal ei cand era insarcinata, fetita se naste in inchisoare, dupa care mama ei se sinucide. Sora mamei ei o infiaza si o creste in dorinta de a o vedea balerina. Plectrude e o fetita ciudata, care nu prea are prieteni, si pe care mama ei adoptiva o protejeaza exagerat si de cele mai multe ori gresit. Ajunge la scoala de balet unde este supusa unui regim drastic, slabeste foarte mult si in cele din urma sufera o fractura de tibie din cauza decalcifierii oaselor. Aceasta intamplare marcheaza sfarsitul carierei ei de dansatoare si, dupa o perioada de agonie, reuseste sa se adune, insa devine convinsa ca e menita sa urmeze destinul tragic al mamei sale.

Cartea are o atmosfera ireala, de basm, ceea ce mi-a placut. Povestea este una tragica, insa nu poti sa nu admiri taria de caracter a personajului si fervoarea cu care se lasa subjugata de pasiunea pentru dans. Celelalte personaje nu sunt foarte bine conturate, cu exceptia mamei adoptive, care e un exponent al multor mame, reale sau fictionale: gospodina cu cariera ratata, incearca sa isi indeplineasca totusi visul prin copii, netinand seama de ceea ce isi doresc cu adevarat acei copii. (note to self: nu obliga copilul sa devina veterinar!) Mi-a placut ca totul e inspirat dintr-o poveste reala (multe din lucurile descrise in carte chiar i s-au intamplat cantaretei Robert) si ca aceasta carte e rodul prieteniei si admiratiei pe care Nothomb i le poarta muzei ei.

Nu mi-a placut in schimb trecerea brusca de la o stare la alta, si lipsa profunzimii sentimentelor. De unde Plectrude era obsedata sa fie slaba si sa poata dansa, atunci cand e imoblizata la pat si mama ei o respinge, trecerea la ingerarea de cantitati uriase de mancare se face foarte usor. Dintr-o fetita care nu a zis aproape jumatate de carte ajunge sa vorbeasca, sa planga, sa implore si sa cerseasca iubire si intelegere. Mie una mi s-a parut superficial, pentru ca trecerea a fost foarte brusca.

Finalul m-a pus pe ganduri, pentru ca Plectrude o intalneste in cele din urma pe Amélie Nothomb, se imprietenesc si apoi o omoara, pentru a-si indeplini destinul. Si m-am gandit ca asta trebuie sa insemne ceva, ca prea e aruncata treaba asta ca nuca-n perete in poveste. Si nu mi-a venit nici o idee geniala, decat ca se subliniaza rolul covarsitor pe care prietenia cu Amélie il are in viata Plectrudei/cantaretei. Pentru ca ea e cea care ii sugereaza ca ar trebui sa comita o crima pentru ca nu poate scapa de soarta care i-a fost pecetluita prin crima mamei ei. Si, de fapt, cartea are un final deschis, pentru ca Plectrude nu stie cum sa se scape de cadavru, deci deocamdata ramane cu el. Si cu prietenia, si cu influenta.

In fine, a fost draguta, dar nu m-a cutremurat. Poate o sa incerc inca o carte de ea, sa vad daca pastreaza acelasi stil.

Am gasit o recenzie aici si alta aici.