Bill Bryson reloaded
Titlu: The Lost Continent & Neither Here Nor There
Autor: Bill Bryson
Editura: Secker & Warburg
Nr pagini: 498
Părerea mea: 5/5
Asta cred ca fost primul Bryson citit. Mi-am luat cartea dintr-un impuls, nu mai stiu de ce, prin decembrie. Si dupa primele pagini nu mai puteam sa o las din mana, si la fiecare zece minute ma trezeam citindu-le persoanelor de prin casa din ea, pentru ca era prea amuzant sa tin doar pentru mine. Si am terminat-o destul de repede, desi e tip caramida, ceea ce pe mine ma sperie de obicei si nici macar nu ma apuc de astfel de carti.
Prima carte, The Lost Continent, descrie calatoria lui prin America in 1989 si a venit la tanc in viata mea, deoarece exact atunci cand o citeam era in vizita la noi cineva din America (o sora de-a mea, ca sa zic asa). Desi nu am avut niciodata visuri de plecat in America si nici nu visez la the promised land, cartea asta m-a facut sa imi doresc sa imi fac bagajele in momentul ala si sa plec. Si sentimentul persista din decembrie.
Bryson e american, dar calatoria asta o intreprinde dupa ce se mutase deja in Anglia si revine in vizita, cum ar veni. Cartea incepe promitator: “I come from Des Moines. Somebody had to.” 
Asa ca merge la maica-sa, ii ia masina si porneste intr-o calatorie care il va duce din nord in sud si inapoi (pe alta ruta), ocolind pe cat posibil obiectivele turistice cunoscute tuturor si incercand sa gaseasca locuri noi, ascunse, dar pline de farmec. Astfel reuseste sa dezvaluie o America noua, superba, diferita fata de tot ce stim noi din filmele hollywoodiene, dar fara a uita sa pastreze o oarecare distanta fata de patria muma, pentru a putea ramane in permanenta obiectiv, critic si (auto) ironic. Zeflemeaua e companionul nelipsit al lui Bryson, dar la fel e si eruditia, pentru ca omul asta stie o groaaaaaza, de chestii, nu imi pot imagina cum.
In concluzie: “I visited all but ten of the lower forty-eight states and drove 13,978 miles. I saw pretty much everything I wanted to see and a good deal that I didn’t. I had much to be grateful for. I didn’t get shot or mugged. The car didn’t break down. I wasn’t once approached by a Jehova’s Witness. I still had $68 and a clean pair of underpants. Trips don’t come much better than that.”
A doua carte, Neither here nor there, ii poarta pasii prin Europa, si e la fel de amuzanta ca prima. Dupa ce se duce in Norvegia sa vada aurora boreala, o ia inspre sud, si viziteaza Parisul, Belgia (“As countries go, Belgium is a curiosity.”), Luxemburg, Germania, Danemarca, Suedia (“What’s the quickest way in Sweden of getting the riot police to your house? Don’t take your library book back on time.”), Italia, Elvetia, Liechtenstein, Austria, Iugoslavia, Bulgaria si, in final, Turcia.
Cartile pot fi intrebuintate in mai multe feluri: ca ghid turistic (dupa cum ziceam, Bryson e o enciclopedie ambulanta si prezinta foarte bine locurile pe care le vede), ca revista umoristica (poti sa incepi de oriunde, de la orice capitol, si nu simti ca esti pierdut. Umorul e peste tot, sub orice forma), ca manual de istorie sau geografie, sau pur si simplu ca o frantura de jurnal al unui om care e mai interesant decat o suta de oameni la un loc.
Calatoriile astea s-au intamplat acum vreo douazeci de ani. Mi-as dori ca Bryson sa plece din nou la drum si sa ne mai cadoriseasca cu inca o carte, macar despre America, unde cu siguranta ar avea ce vedea nou.
