Muzica unei vieti

Titlu:  Muzica unei vieti

Titlu original: La musique d’une vie

Autor: Andrei Makine

Traducere: din franceza de Emanoil Marcu

Editura: Humanitas

Nr pagini: 104

Ecranizare: nu

Preț: 75 000 ROL

                                                                        Părerea mea: 5/5

 

Inca o carticica mica, mica . Am multe de genul asta prin biblioteca, si am descoperit ca imi face placere sa le citesc atunci cand trebuie sa iau o pauza de la te miri ce caramida citesc in momentul respectiv. Colectia “Cartea de pe noptiera” de la Humanitas pare a fi omoloaga celei de 2 EUR de la Gallimard: povesti scurte, autori celebri, texte deschizatoare de gust.

De Makine nu am citit nimic, desi stiu de el de ceva vreme. Am avut un curs de un semestru despre el la facultate, insa eu am ales altceva (Michel del Castillo). Nu imi pare rau de alegerea facuta, pentru ca del Castillo e absolut magnific, insa dupa ce am citit cartulia asta, mi-as fi dorit sa il fi studiat si pe Makine. O sa imi notez pe lista cu DE CUMPARAT (care devine din ce in ce mai lunga…) si celelalte titluri ale sale.

Iar sunt subiectiva (dar cum as putea sa fiu altfel?), insa actiunea se petrece pe fundalul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cum sa nu imi placa? Arestarile in masa, fara nici o noima, crimele stupide, tradarile la ordinea zilei, toatea astea fac parte dintr-un univers de care eu nu ma satur, intr-un mod ciudat. Povestea ar putea fi cu happy end, pentru ca cel care a indurat ororile povestite in carte a supravietuit si povesteste, insa totul e prea trist pentru a te putea bucura de faptul ca Alexei a iesit viu si intreg din razboi.

Ce mi-a placut foarte mult, la fel ca si in Disgrace, a fost ne-descrierea anumitor pasaje cheie, ceea ce le-a facut si mai puternice. De pilda, arestarea parintilor sai e doar intuita, niciodata rostita, pana la sfarsit, cand aflam ce s-a petrecut cu ei in realitatea. Apoi tradarea viitorului sau socru si ceea ce se intampla cu el (si cu fiica lui, logodnica lui Alexei) dupa ce Alexei fuge: sunt ucisi pentru ca nu l-au retinut pe acesta? sunt doar amenintati cu arma? “Repezindu-se pe carare, Alexei auzi un duruit ca de tobe care venea din interiorul casei.”

Nici atunci cand este salvat de la moarte (prin epuizare) de catre o femeie nu primim o descriere ca la carte (sic!). Nici relatiile lui cu femeile nu sunt explicite, ci lasa tot timpul loc de mai bine, de mai mult, de speranta.

Desi incepe cu o muzica in fundal, cartea mi-a lasat senzatia de tacere, de surzenie mai degraba. Ca si cum personajul si-ar fi bagat vata in urechi ca sa poata trece mai usor prin ceea ce i se intampla. Ca si cum isi scotea vata doar cand se afla langa un pian, dar si atunci canta si auzea mai mult cu sufletul decat cu organele create in acest scop.

Mi-a placut tare mult Makine, si de-abia astept sa vad ce mai pot citi in continuare.